Timpul de recuperare dupa o fractura Fracturile se vindeca de la sine atata timp cat segmentele osoase sunt aliniate optim si atata timp cat circulatia sanguina locala nu a avut de suferit. Segmentele osoase se pot alinia prin metode conservatoare – prin diferite manevre indirecte executate de chirurgul ortoped asupra segmentelor osoase astfel incat acestea sa se alinieze, sau prin metoda chirurgicala. Metoda chirurgicala are avantajul ca permite o aliniere perfecta a segmentelor osoase dar are riscurile prezente in orice interventie invaziva.

Viteza cu care se recupereaza o fractura depinde in mare masura de capacitatea organismului de regenerare iar aceasta din urma depinde de starea de sanatate si mai ales de varsta persoanei care a suferit fractura.
Astfel, un copil cu o fractura simpla, necomplicata de humerus va trebui sa poarte un aparat gipsat pentru o perioada mult mai scurta decat ar avea nevoie un adult cu acelasi tip de fractura. Oasele copilului au o capacitate de regenerare mult mai mare decat cele ale adultului. In plus, oasele copilului au si capacitatea de remodelare si astfel, fracturile se vindeca adesea fara sa lasa nici o urma si la copil nu exista posibilitatea sa se formeze un calus vicios. Adultul nu mai are aceasta capacitate si locul fracturii va ramane clar vizibil si chiar se poate forma un calus vicios care sa stanjeneasca miscarile membrului afectat.

De asemenea, perioada de recuperare este mai prelungita in cazul oaselor care suporta greutatea corpului, ca de exemplu femurul, decat in cazul oaselor membrului superior (consolidarea fracturii in maxim 12 saptamani, la adult).

Alti factori care prelungesc timpul de recuperare dupa o fractura sunt: fumatul, consumul cronic de alcool, lipsa de vitamine liposolubile (mai ales intalnita la persoanele vegetariene) sau unele afectiuni cum sunt osteoporoza si diabetul zaharat.

Timpul de recuperare dupa o fractura presupune si timpul scurs de la scoaterea aparatului gipsat si pana la recuperarea functionala totala a membrului care a suferit fractura.

Mobilitatea articulara poate fi afectata atunci cand aparatul gipsat imobilizeaza o articulatie (de exemplu, articulatia cotului trebuie sa fie imobilizata in fracturile de humerus). Imobilizarea cotului determina redoare articulara.

Mobilitatea in articulatia respectiva va fi semnificativ redusa si va avea nevoie de kinetoterapie pentru a se recupera complet. Aceasta cere un timp variabil in functie de fiecare persoana in parte. De asemenea, imobilizarea gipsata duce la atrofia musculaturii. Aceasta atrofie se instaleaza intr-un timp surprinzator de scurt. Si acest “efect advers” se poate recupera complet cu ajutorul kinetoterapiei insa, prelungeste cu un interval variabil perioada de recuperare.