Tipuri de fracturi Exista numeroase moduri de clasificare a fracturilor, dupa modul de producere, dupa tipul osului afectat, dupa forma liniei de fractura, dupa numarul de fragmente osoase rezultate sau dupa gravitate. Toate aceste clasificari sunt de ajutor doar pentru medici deoarece le permite sa evalueze mai rapid clasa de risc in care se incadreaza traumatismul si in consecinta, alegerea celor mai potrivite masuri de tratament. Este bine ca unele tipuri de fracturi sa fie totusi cunoscute de fiecare persoana deoarece impun decizii rapide si partea persoanelor afectate sau din partea celor din jurul lor.

Fractura deschisa
Fractura deschisa reprezinta osul rupt care penetreaza toate planurile de tesut de deasupra, pana la exterior. Fractura deschisa se mai poate produce si atunci cand forta aplicata traumatizeaza succesiv tegumentul, musculatura si apoi osul. In mod tipic in aceste leziuni exista o plaga deschisa care sangereaza si adesea in interiorul plagii se poate vedea fragmentul osos. O astfel de fractura impune tratament imediat si de cele mai multe ori este necesara si interventia chirurgicala. Cel mai mare risc al unei fracturi deschise este acela de infectie – osteita sau osteoartrita septica. Aceasta infectie este foarte greu de tratat, poate necesita interventii chirurgicale repetate si tratament antibiotic prelungit si in timp evolutia sa se complica. Din acest motiv trebuie facute toate eforturile pentru a preveni infectia si asta presupune si tratament rapid.

Fractura patologica
O fractura patologica este aceea care apare spontan, in cursul unei activitati de rutina pe care persoana afectata le-a efectuat in mod obisnuit fara nici un incident. Astfel de fracturi apar in zone in care exista tumori osoase, densitate minerala osoasa foarte scazuta (osteoporoza accentuata), infectii osoase sau numeroase alte boli care slabesc local structura osului. Tratamentul in acest tip de fractura trebuie sa vizeze atat boala de baza cat si fractura in sine, altfel nu va fi un tratament eficient.

Fractura de stress
Reprezinta o leziune destul de des intalnita la atleti sau soldati. Acest tip de fractura apare in urma actiunii indelungate a unei forte de joasa intensitate, pe un anumit segment osos. Este o leziune de suprasolicitare care poate aparea teoretic in orice os, insa este aproape exclusiv intalnita la oasele mici ale piciorului si la nivelul tibiei. Aceste lesiuni nu apar la toti atletii ci mai degraba la aceia care isi cresc foarte mult nivelul de activitate fizica intr-o perioada foarte scurta de timp. Astfel, osul solicitat nu are timp sa se adapteze prin cresterea fiziologica a densitatii minerale si este suprasolicitat.

Fractura prin compresiune
O astfel de fractura apare atunci cand corpul vertebral este comprimat pana ajunge la o inaltime mai mica decat cea normala. Apare la 2 categorii de persoane: cele care sufera un traumatism, mai frecvent prin cadere de la inaltime si cele care sufera de osteoporoza – cel mai frecvent. In primul caz forta care actioneaza de sus in jos asupra corpului vertebral este foarte mare, depaseste rezistenta osului si acesta se prabuseste. In al doilea caz, osul este demineralizat si nu mai suporta nici macar incarcarea zilnica obisnuita si incet, incet se taseaza. Simptomele fracturilor de compresiune in caz de osteoporoza sunt reprezentate de: dureri cronice de spate, scadere in inaltime si cifoza accentuata – deoarece corpii vertebrali se taseaza mai ales in partea lor anterioara.